In lumea
asta e din ce in ce mai greu sa fi normal…sa fi tu …
Trei sferturi din
toti locuitorii acestui pamant traiesc degeaba…
…In momentul
asta o tipa imi arata cum un banal si vesnic roman ratat foloseste cliseul
clasic…”Nu vreau nimic de la tine…doar o relatie stabila cu o persoana cu care
sa pot imparti momentele bune si cele rele…”
FRATEEE!!!
TREZESTE-TE
LA REALITATE!!!
Daca zicea…”Ma…sti…vreau s-o pun cu tine” era plauzibil…era
valabil tipu!…
Cum de nu
reusesti ma frate sa iesi din cliseul asta…din prostia asta..
Nu te doare?!…
Sincer..
Mi-e
mila de tine…
Mi-e
sila de tine…
Mi-e
mila…
Mi-e
sila…
Frate…asta
e inca un motiv in viata sa iti dai seama ca suntem roboti…DA!…Exact cum
auzi…ROBOTI…Mereu la fel…Parerea mea este ca daca toti ar fi la fel de deschisi
la minte ca putini dintre noi, si-ar da seama ca sunt inchisi intr-un cerc al
timpului
Ajungi la
concluzia ca infinitul se mareste…
…60
de secunde…o ia de la zero…inca 60…iar…60 de minute…o ia de la zero…inca
60…iar…24 de ore…o ia de la zero…si tot asa…
Ce e atat de greu sa iti dai seama ca traiesti intr-un cerc
ce se invarte…si se invarte…deja e un cliseu atat de prost…
Craciun…bucurie,cadouri…Sfarsit
de an…bucurie…Paste…tristete…Inaltare…bucurie..
Daca
o sa continui asa cred ca incep sa plang…e foarte greu sa gandesti profound…e
umilitor…”CU CAT GANDESTI MAI MULT…CU ATAT STI MAI PUTINE…”
Cuae…Suntem ROBOTI!
Mi-e
scaraba de noi si de…
Scarba…
Sc…
Viata…nu mai inseamna nimic pe
pamantul asta…poate in alt loc..sau poate deloc…acum toti se cred mai mari
decat sunt sau decat le permite natura sa fie..totul este
gri…peretii..cerul..strazile..in momentul asta pana si lumina din camera mea
s-a stins ramanand un aer gri ce ma inconjoara..
~E Greu!~
In ziua de azi toti se cred baieti
de cartier…Ha!…vrajeala..minciuni..smecherii..totul e atat de simplu..sau cel
putin asa pare de afara..
Stiu si eu prea bine cum e sa
cresti in cartier..poate mai bine ca multi dintre voi..iar voi..baieti de
cartier care acum sunteti ”cei de sus”..sper ca ati plecat de jos si nu v-ati
imbogatid direct…eu am trecut prin multe…prin palme..prin prin vorbe prin
lacrimi si durere..singur am trait…si tot singur am facut avere..intotdeauna
cand pleci de jos este cel mai usor sa faci saltul …toti baietii adevarati in
fiecare zi se retrag pentru a face loc inca unuia ce a plecat de jos..si nu pot
decat sa ii respect pe cei ce pleaca de la zero…pentru ca ei sunt singurii
cinstiti in viata asta de cacat..cei ce s-au imbogotit datorita lui “papa”…sunt
doar niste curve..niste curve de oameni ce nu merita respectul niciunui borfas
adevarat…in cartier trebuie sa inveti sa te descurci..sa faci bani..sa te
distrezi…Cati dintre voi stiu ce e aia garda?!…Cati ati vorbit macar odata
despre verde?!…aha..sunt cuvine simple folosite in viatsa mea de zi cu
zi…verde..garda..can..cui..lucruri atat de simple dar care fac parte din
viata mea si ma completeaza..sau eu ma completez datorita lor..
~E Greu!~
Cel mai mare respect pe care il
port cuiva este pentru Uzzi si pentru Nimeni Altu’..ei chiar stiu cum e sa
pleci de la zero si sa ajungi iubit de cartier …De la ei am invatat ca un baiat
nu trebuie sa fie rau…ma doare inima cand ma uit la borfasii mei…si vad ca pe zi ce trece devin tot mai rai…tin minte
cand radeam cu ei in scara ..acum ii vad razand doar cand au seringa in vene si
o apa minerala…este din ce in ce mai greu sa traiesti cu gandul ca daca nu te
ridici acum..si copilul tau va ajunge un derbedeu..
Aici,in cartier e mai rau ca la
inchisoare…Daca nu mai poti sa iesi afara trebuie sa fi tare..la inceput e
greu..toti te huiduie..toti te bat…toti te iau peste picior..dar cand ajungi sa
te ridici ai o satisfactie..toti te respecta…
De cate ori nu a venit un pustan de’o
schioapa la tine..in timp ce te plimbai pe strazile pustii ale cartierului…si
ti-a zis ca daca nu ii dai bani iti ia jugulara…asta doare din ce in ce mai tare..un pustan cat fi-tu fara nici o baza te face sa crezi ca el chiar poate sa te bata..
Tin minte ca in prima zi in care am
iesit in cartier un baietas mi-a luat sapca..un lucru atat de simplu dar atat
de umilitor in viatsa de “borfas virgin”cum se spune pe aici..Eram mic…9 ani…nu
stiam inca ce ascunde de fapt orasul meu care parea atat de simplu si atat de
banal…in timp am fost “dezvirginat” de viata de casa si am invatat ce e viata
pe strada..am invatat cum de fapt orasul meu era o comunitate de vise
sfaramate…ale unor oameni cu mintile murdare si facute praf de la atata fum in
creier si in plamani..
Peste cativa ani roata s-a intors
iar acum sapca altui baiat e pe capul meu…au inceput sa apara problemele cu ai
mei cand ma vedeau ca stau numai cu derbedei..era atat de greu pentru mama sa
ma vada asa…eu,un copil crescut aproape in puf…care purta si vara pantaloni
lungi sa nu cumva sa se juleasca…acum un borfas intre borfasi..eram doar un
copil ciudat cu ceva special…acum sunt cineva…si asta conteaza mult…multa
lume ma respecta si asta doar pentru ca m-am facut respectat .Sunt cineva
special cu un trecut ciudat..cine aude povestea mea de pana la 9 ani nu m-ar
crede…eh..as putea sa povestesc si sa vorbesc inca 5 ani de acum inainte despre
asta…
~E Greu!~
~Viata unui borfas e doar o poveste
fara sfarsit.~
de ce oare?
fa-ti cruce..tu mai simti?…
te mai intreb o data: de ce?
-otrava-
-otrava-
sa nu mai crezi!
si nu ingerii printre care te-am crezut.
